Pierderea în greutate pentru apneea de somn obstructivă. Cuvinte cheie de căutare
Apneea obstructivă în somn, una din cele mai comune boli respiratorii cronice Tulburările de somn trebuie recunoscute, diagnosticate şi tratate deoarece pot avea consecinţe grave psiho-comportamentale, cardiovasculare, metabolice, pot influenţa performanţele intelectuale şi relaţiile sociale.
SAOS este recunoscut ca una din cele mai comune boli respiratorii cronice. Prin consecinţele pe care le are asupra organismului, pacientul cu SAOS necesită pierderea în greutate pentru apneea de somn obstructivă abordare pluridisciplinară: pneumologie, neurologie, cardiologie, ORL, endocrinologie, psihiatrie, chirurgie bucomaxilo-facială. Pacienţii obezi, cu somnolenţă diurnă, sforăitori, la care anturajul relatează apnei nocturne au mare suspiciune de sindrom de apnee în somn, în formă obstructivă.
Sforaitul, primul semn al apneei obstructive in somn
Algoritmul diagnostic al pacientului cu sindrom de apnee în somn presupune: evaluarea clinică, aplicarea chestionarelor de evaluare a somnolenţei, efectuarea poligrafiei cardio-respiratorii, titrare cu auto-CPAP şi recomandare de tratament la confirmarea diagnosticului sau efectuarea polisomnografiei în caz de rezultat neconcludent. Patologia de somn e din ce în ce mai frecvent diagnosticată şi tratată prin conştientizarea personalului medical şi a populaţiei despre simptomele sugestive şi riscurile posibile ale sindromului de apnee în somn.
Îndrumarea pacienţilor către laboratoarele de somn se impune pentru scăderea morbidităţii şi mortalităţii prin patologia asociată tulburărilor respiratorii din timpul somnului.
De asemenea, prezența a mai mult de 15 evenimente obstructive pe ora de somn, stabilește diagnosticul de SAOS, în absenta simptomatologiei clinice sugestive, ținând cont de riscul cardiovascular crescut direct proporțional cu severitatea SAOS. Pacienții nediagnosticați cu SAOS pot dezvolta complicații cardiace hipertensiunea arterială rezistentă la tratament, tulburări de ritm cardiacneurocognitive depresie, tulburări de atenție sau metabolice diabet zaharat tip 2.
Ei sunt supuși riscurilor perioperatorii și au un risc crescut de accidente de muncă sau rutiere. Scăderea în greutate reprezintă prima indicaţie terapeutică, având impact asupra reducerii severităţii indicelui de apnee.
Prevalenţa SAOS creşte cu vârsta, existând un vârf de diagnostic în jur de de ani. Femeile prezintă o anumită rezistenţă comparativ cu bărbaţii la turtirea spontană a căilor aeriene în somn şi diferenţe în ceea ce priveşte controlul ventilaţiei, fiind mai protejate până la perioada de menopauză, când riscul este de 4 ori mai mare.
Simptomele nocturne cel mai frecvent relatate sunt reprezentate de: sforăitul intens, apariţia de pauze în respiraţie de durată variabilă apnei relatate de partener perioade de tăcere intercalate între perioadele de sforăit, senzaţie de sufocare.
